vineri, 9 ianuarie 2015

Subiecte pariziene evitate.



*Inainte de a incepe sa citesti, vreau sa te asigur ca, desi acest blog este unul umoristic, urmatorul articol este cat se poate de serios, incercand sa sprijin teoriile morale ce stau la baza umanitatii.
Poate ca ati mai citit astfel de subiecte, la fel am facut si eu, dar am vrut sa imi expun punctul de vedere.


In momentul in care teroarea a luat in stapanire Parisul, la propriu, fiecare tara in parte publica cate un mesaj de sustinere in memoria ziaristilor  revistei Charlie Hebdo.
Practic, au ajuns cunoscute bannerele cu „Je suis Charlie Hebdo”. Ei bine, Je ne suis pas. De ce nu sunt?

Voi formula astfel: Teroristii nu sunt altceva decat oameni spalati pe creier, antrenati pentru a face rau, inca dinainte de a se naste.Ar putea fi depistati de la 6 luni, fiind vizibili cum se zbat in „burtica mamei”, si cum lichidul amniotic devine acidulat.Probabil ca si cordonul ombilical ar da ceva semne.
Dupa cum e logic, sunt impotriva actelor teroriste si a consecintelor sale.
Sa ne intoarcem totusi la cei Charlie Hebdo.Acesti baieti batjocoreau orice gaseau in cale: de la simple banalitati, pana la evenimente de mare importanta a unor comunitati, religii, etnii , si asa mai departe.
Nu de putine ori au fost momentele cand, noi, romanii, am luat capul de afis al revistei, prezentand diferite caricaturi. Nu vreau sa se inteleaga gresit.Nu-i urasc, nu am avut nimic impotriva lor, ci pur si simplu nu gaseam punctul lor de sprijin in ceea ce ei faceau. Ma refer aici la libertate. De cand este libertatea egala, ori sinonima cu ipocrizia, batjocura, ori luatul in suras ? Francezii merg dupa alte principii. Pentru ei libera exprimare e simpla. Ei nu cunosc cenzura, ori diferite acte prin care ar fi putut fi opriti din a se exprima. Nu au asistat niciodata asupra unui regim comunist.

Daca libertatea presupune a arata cu degetul inspre orice crezand ca asa ceva e demn de lauda, ori ca ar fi ceva eroic, acest concept e gresit din toate punctele de vedere.
Nu stiu daca cei de la Charlie Hebdo erau atei, dar de la cateva priviri mai amanuntite asupra unor desene de-ale lor, asa s-ar parea. Citatul unui ateu, nu chiar atat de cunoscut, suna cam asa : „ Libertatea mea se termina acolo unde incepe libertatea celuilalt”. Adevarat, dar eu sunt de parere ca asta s-ar intampla intr-o lume fara de legi, intr-o lume fara de credinta.Asadar, eu cred ca asta s-ar intampla daca niciunul dintre noi nu am crede in Divinitate.
Revista Charlie Hebdo a luat fiinta dupa ce cativa ziaristi au fost dati afara in urma unei caricaturi, a unei mari personalitati din istoria franceza.Se poate interesa oricine, daca si-ar lua 5 minute din timpul sau pretios, si ar cauta ceva informativ pe internet.
Insa ce este acum si mai important de scos in lumina, este faptul ca atacand pe cineva care incearca sa te ia la misto’, tu, dai dovada, nu numai de o inteligenta redusa, dar si de lipsa de caracter. Nu cred ca se poate exprima in cuvinte ceea ce au facut acei islamisti extremisti, insa orice motiv ai avea, ca in cel mai rau caz sa urasti pe cineva, nu te poti prezenta la usa lor inarmat pana la gat, fiind gata sa iti justifiti nemultumirea prin a ucide. Teroristii nu cunosc o cale pasnica.Ce viata trebuie sa fi dus? Si-au petrecut fiecare zi in parte, antrenandu-se sa ucida, ca mai apoi, prin prorpiile acte, sa se sinucida.

Cel mai simplu repros ar fi fost un alt desen care sa ilustreze o caricatura asupra poporului francez. S-ar fi scutit atata munca si atatea vieti.
De asemenea, am vazut un interviu cu sotia, ori vaduva unuie dintre ziaristi. Spunea despre raposatul ei sot, ca acesta traia cu o frica launtrica, crezand ca va ajunge intocmai ca si Theo Van Gogh, regizorul de origine olandeza, ce infatisa prin propriile filme, felul in care femeile din Afganistan erau hartuite.
Atunci, daca tu ai trait cu un asemenea sentiment, stiind ca nu faci ceva corect, pentru ca tu nu incercai sa demonstrezi neaparat ca ceva merge prost in lumea asta, ci incercai doar sa te afirmi ca si personalitate, beneficiind de pe urma altora.Nu cred in vorbele unui profet, dar nu ma apuc sa rad in gura mare, si sa batjocoresc o comunitate.

Un singur lucru ar mai fi de notat. Zilele astea ,presa a facut publica informatia ca acei teroristi ar fi devenit eroi in propria tara, iar cum radio-ul retelei teroriste Al Qaida ii omagiaza,totul este clar.Daca toate aceste lucruri sunt stiute, de ce nu se ia nici un fel de masura? Ba chiar mai mult decat atat: erau date pana ce si nume a unor persoane, de origine musulmana care felicitau taria si curajul fata de care acei teroristi au dat dovada. Dar iarasi, nimic. Ei sunt lasati in pace.
Nu e ca si cum am fi in anii 80’. Tehnologia a evoluat.Consider ca e imposibil ca in momentul de fata, in mileniul al treilea este imposibil sa te mai ascunzi de o planeta intreaga.

Articol scris de: CCC

miercuri, 7 ianuarie 2015

Boboteaza si aglomeratia.



BOBOTEAZA SAU ZIUA IN CARE AUTOBUZELE SUNT PLINE DE BATRANI  SI APA SFINTITA..

Marti,6 ianuarie 2015.Mare zi,mare sarbatoare.Lumea se agita in lupta pentru apa sfintita care,considera ei,este vindecatoare si le ofera viata vesnica.Dar pentru asta,ei trebuie sa
deranjeze viata celor din jur.Cum asa ? Simplu.Pornind de la orele diminetii pana la cele ale pranzului,batranii isi insusesc mijloacele de transport in comun (ca in fiecare zi,deopotriva) si iau calea catre cea mai indepartata biserica de casa lor pentru ca apa sfintita de acolo este altfel,produce alte minuni decat cea de la biserica apropiata.Numai ca in mijloacele de transport in comun aferente,se afla si tinerii,fie ei studenti sau simpli liceeni,cat si oameni care pleaca la munca.Aglomeratie teribila,lovituri in coaste,iar totul se transforma usor usor intr-un centru de tensiune teribila.In astfel de momente,mai regasesti si oameni care stau cu mainile in buzunarele tale(intamplator,no?!),de obicei acestia fiind nimeni altii decat “adorabilii”ce aduc onoare tarii.
Odata luata apa sfintita,totul o ia de la inceput si intalnim aceeasi imbulzeala care te face sa iti blestemi zilele.Insa acum,vezi chipuri de batrani cu sticle de apa sfintita(sau aghiasma,tata!) in mana si bineinteles,asezati pe scaune(nu se poate altfel,desigur),mandri si impliniti ca au obtinut ceea ce doreau si ca au reusit sa strice ziua multor oameni.
Acest fenomen pare ca nu va mai lua sfarsit niciodata,iar linistea va disparea usor,dar sigur.
Lumea devine din ce in ce mai agitata asupra situatiilor de genul si ia nastere”spiritul de turma”,toti dorind “lucrul”care le ofera nemurirea,si anume apa sfintita.Ma mir cum o fi anul asta,poate e cu arome ceva.”Trebuie sa gust,voi deveni nemuritor !! Asa mi-a zis tanti Milica,vecina-mea !”
Dupa ziua asta frumoasa,vine o noua zi de sarbatoare,Sfantul Ion.Daca printre cititorii nostrii sunt Ion,Ionel,Ionica,Ionela sau alt derivat de la numele de ion,le uram “La multi ani !!” si fie ca binele sa ii deranjeze mereu.

Articol scris de Nick

miercuri, 31 decembrie 2014

Colajul ala de pe Facebook,realizat cronologic,desigur..



Care-i treaba cu toate pozele alea pe facebook, in care ne arata cum a fost anul lui x, sau lui y ?
Adica, da, e frumos atunci cand vezi cum un specimen (nu in sensul rau al cuvantului), isi desfasoara activitatea pe toata durata anului.Insa, la fel de bine il puteai urmari indeaproape.Acu, nici nu mai am nevoie de Discovery Channel. Ba chiar nu mai sunt indignat de faptul ca astia de la cablu mi l-au scos acum vreo 2, 3 ani.
Inainte observam domeniul de activitate al unui urs panda. Acum imi casc ochii asupra unui pui de om, si asupra pozelor sale.
 Ba mai mult, programul asta e mai bine documentat decat orice alta emisiune, cu aceeasi tema. Acum pot vedea evenimentele, cronologic!
Totul incepe cu ianuarie, vedem fete ce denota clar ca persoana respectiva avea la bord putin mai mult decat limita admisa. Practic, e atat de vizibil, incat nici nu mai incearca sa ascunda lucrul asta, intr-o fotografie. Individul, sau masculul/femela, se lasa pozata, focalizata chiar, un prim plan pe fata sa, in timp ce incearca sa se uite fix in camera, sperand ca nu vom observa privirea chiorasa a acesteia. Dar ce mai conteaza?
Apoi urmeaza luna februarie, ce se imparte in doua categorii: luna cuplurilor si a mea.Aici vom vedea cum, fiintele umane, in pragul ritualului de imperechere, isi fac poze, stand in unul in bratele celuilalt. Cred ca este un fel de dans, pentru ca altfel nu-mi pot explica. Practic, totul incepe din momentul in care cei doi se intalnesc intr-un bar, apoi urmeaza momentul cheie, cel in care isi dau seama daca sunt facuti unul pentru celalalt: Pe ringul de dans.Acolo e totul sau nimic, ori dai tot ce ai mai bun din tine, ori te duci frumos acasa. Tot aici se va naste si acel sentiment reciproc de respect si admiratie.Dupa ce toate aceste momente vor fi fotografiate, si trecute pe facebook, sa vada lumea ce iubit si-a tras cucoana, urmeaza acele mesaje dulci. Risti mult, mai ales daca e vorba de diabet.
Lunile de primavara sunt anoste. Nimic important, doar cateva poze cu catelul, pisica in parc, pe fotoliu, in frigider (de parca nu le-ai chinuit suficient atunci cand le-ai adoptat), si pe tastatura.
Vara, urmeaza pozele din mult dorita vara, pozele la bustul gol, indiferent ca esti intr-o forma de zile mari,  sau ca risti sa ocupi 2 cadre deodata: „Las’ sa vada lumea c-am ajuns la mare”.
Desi, cu siguranta toti prietenii din lista ta au fost si ei acolo.Pozele de pe terasa, pentru care muream de nerabdare sa le vad postate de tine, ori:  „Vai, saracie, da’ cand pune odata pozele alea cu micul dejun?” Ma ingrijoreaza ceea ce consumi tu. De exemplu, daca te vad cu o friptura de dimineata, nu primesti nici un like. Ba chiar nu ma ating de bolul meu de cereale pana cand nu vad ca ai scris „buna dimi”, avand ca si imagine bulevardul de pe Mamaia, in care singurele persoane la ora 06:00 am sunt 2 prostituate si doamnele de la Polaris, care, cu greu, curata dupa dansele. Adica...curata cojile de seminte pe care acestea le-au lasat in urma lor.
Urmeaza apoi toamne si pozele impreuna cu statusurile „Incepe scoala, nerabdator sa ajung la Bulbucata Citty”.Cred ca anul asta sa facut frumos”. Sincer, dupa felul in care scrii, chiar ar fi nevoie sa dai pe acolo.
Totul se incheie apoteotic cu pozele de 1 decembrie, cu mamaliga si vinul rosu langa drapel, cu tine intr-un costum traditional in timp ce canti un colind, chiar daca ești tăt, tăt, roșu pi față, de la frig, bineinteles. Ultimele poze, ba chiar un album intreg, sunt cele de revelion, cel de care uiti a doua zi, iar asa, paradoxal, sfarsitul acestui colaj, se termina exact ca si incipitul, cu tine si trăscăul pe masa, exact in spatele tau. Cu siguranta ca atunci cand te uiti la el, pare ca si cum ti-ai fi dublat alcoolul.
Da, cam asta am tot vazut in colajele de pe facebook ce-ti arata ce an fabulos ai avut tu in timp ce erai cu amicii tai de 1 mai la gratar, cu fumul pe fundal si sigla de berEgănbir stralucind.

Va doresc un an nou fericit !

Articol scris de : CCC

marți, 30 decembrie 2014

Revelion "perfect" !



Cele mai asteptate si numarate secunde din an, sunt cele incepute din data de 31 decembrie, 23:59:50. Toata  lumea se uita la ceasuri, suna rude,prietenii sunt acolo, mai mult sau mai putin “euforici” ca tine, sunt fericiti ca au scapat de un an prost/bun si incepe un an nou, plin de bogatii, fericire si daruinta.

Dar cum incepe totul? Simplu. Un “card” de oameni, litri de alcool si multa mancare. Acel card de oameni se divide, barbatii cu alcoolul, femeile cu mancarea si pregatitul si copii. Din acest tablou mirific lipseste “pictorul”. Cine este “pictorul”? Gazda. Gazda este aceea persoana din grup care detine cea mai incapatoare locuinta dintre toti   sau este singura in seara de revelion. El si-a strans prietenii, care la randul lor au venit cu alti prieteni, si prietenii prietenilor  lo.Numaratoare poate dura pana la nesfarsit.
Din 6 persoane cate ai invitat, te trezesti cu casa plina. Dar poti sa ii dai afara? Nu. Devii o gazda rea. Te conformezi, asezi lumea la masa si te uiti la invitati. Toti imbracati bine, parfumati, gelati, bratari,ceasuri, lanturi ,la vedere. Ciudat este ca acele persoane care acum sunt “bine” s-au plans tot anul ca nu au, ca sunt vai steaua lor, dar o seara pe an isi permit sa fie “regi”.

Doamnele de la masa nu stiu cum sa se intreaca in manichiura, machiaj, coafura. Competitia nelipsita dintre femei, fiecare vrea sa fie mai frumoasa ca cea de langa ea. Si uite asa se duc 300-400 de lei doar pe aspectul femeii de langa tine, dar taci din gura si iti zici “o seara pe an”. Fiind o gazda buna si primitoare, servesti invitatii cu primul fel, alcool pe tava. Aduci 2-3 sticle de ce ai mai bun prin casa si in secunda doi te trezesti cu sticlele goale. Mai aduci, mai aduci, mai aduci si cand te intorci de la bucatarie, toti sunt pe mese, danseaza, canta se distreaza. Oficial a inceput petrecerea. Te alaturi multimii, te simti bine. Dupa cateva ore, vine si momentul mult asteptat, miezul noptii. Aduci sampania si cateva pahare, ca doar nu te asteptai sa ai n casa un puhoi de lume.

Ce revelion este acela fara artificii si “petarzi”? Intra in joc, iar  “bombardul” grupului, in cele mai multe cazuri este cel mai beat dintre toti. Imprastie pe jos ce are si incepe show-ul. “3, 2, 1! LA MULTI ANIIIIII!”. Sare dopul de la sampanie, curge in paharul fiecaruia, cuplurile se saruta, prietenii se pupa intre ei, toata lumea se “giugiuleste”. Artficiile se intrec intre ele care e mai sclipitoare, mai galagioasa. Primesti si dai telefoane apropiatilor. Pentru 5 minute esti cautat cat nu ai fost tot anul. Si vine momentul cand toti zic “Anul acesta o sa fie diferit, o sa fiu mai bun, mai blablabla”.
 Nici ei nu se cred,dar sunt amuzanti. Lumea intra inapoi in casa, danseaza, urla, tipa, toarna alcool in ei ca in butoaie. Femeile au uitat cat au cheltuit pe aspectul lor, dar cui ii pasa? E revelion, nu? Dupa ce simti ca nu mai poti sa duci, te duci frumos acasa si te culci, de cele mai multe ori la 3-4 dimineata, mort de beat, plin de tot soiuri de bauturi pe camasa/rochie si descult. Ajungi acasa, te dezbraci si te arunci in patul tau moale si calduros. Ei sunt norocosi. Cei mai putin norocosi, inainte de pat, fac o vizita unei doamne., rece si primitoare. Deschizi incet usa “doamnei” , te pui in genunchi in fata ei si incepi sa ii arati ce ai baut si mancat in acea seara. Te clatesti cu apa si te culci.
In asta consta seara de revelion, seara in care cei mai cizelati oameni devin animale, uita de tot si de toate, se bucura de ce au si ce isi doresc sa aiba.

Acum trebuie sa fug, ma asteapta revelionul meu. LA MULTI ANI SI UN AN NOU FERICIT!

Articol scris de: Brio


joi, 25 decembrie 2014

Poezie exclusivista



De Craciun eu iti doresc
Sa fii bun si fericit,
Sa nu ai gand la probleme
Sa nu devii nesimtit.

Prima zi e cea mai buna
Stai in pat si te-odihnesti,
Mananci de 3 ori pe zi,
Dupa care poposesti.

Cea de-a doua e comuna,
Nu-i nimic deosebit,
Totusi, o mica problema:
Musafirii au sosit.


Ultima te oboseste...
Dupa atata petrecut
Pleci de la ai tai parinti,
Trist si foarte abatut.



Urmeaza o noua zi,
Cea la care te gandesti
Ca la munca apare seful
Lua-l-ar naiba de tampit.

E putin mai voluptos
Ca atunci cand l-ai lasat,
Te gandesti sa-i spui vreo doua,
Dar ar fi mare pacat!

Va uram tuturor un Craciun fericit !